Pretutindeni in jur cad frunze. In lumina rosiatica a soarelui ele isi indreapta fetele palide catre pamantul care le va cuprinde. In asteptarea iernii el se infasoara in aceasta mantie batuta de vanturi. Cum de nu le spusese nimeni, cu obrajii imbujorati de betia jocului din timpul verii fiind, sa nu asculte glasul amagitor al vantului? Acum, pe strazile tot mai pustii ale oraselor, ele se frang sub pasii ingreunati ai oamenilor de gandul de noiembrie.
Tot mai multi nori agatati de bolta cereasca devin parca pe zi ce trece tot mai grei. In dorinta de a umple cu saruturile lor inghetate pamantul, picaturile de ploaie se lovesc necontenit de ferestre. Marsaluind zile la rand printre copacii desfrunziti din parcurile si gradinile pustii, ploile se vor transforma cat de curand in nenumarati fulgi de zapada, crampeie de vesnicie, ce vor acoperi pamantul; doar atunci cand imi vor cadea in palma se vor topi de fericire in amintirea caldelor zile de vara.
by Ruican Diana
Postări
