Din nou despre scoala noastra....

Strategiile didactice utilizate in cadrul procesului instructiv-educativ sunt legate in mare masura de aplicabilitatea celor invatate, urmarindu-se descoperirea intuitiva a cunostintelor si realizarea unei legaturi trainice cu mediul. Pornindu-se de la realitatile vietii cotidiene, elevii sunt indrumati si desprind, in mod constient si coerent, legitatile studiate. In egala masura sunt folosite si strategiile traditionale ale invatamantului frontal, alaturi de munca independenta si studiul de caz.
In cadrul grupelor de prescolari se accentueaza strategiile didactice care tin de dobandirea deprinderilor practice privind: folosirea diferitelor unelte casnice (foarfec, cutit, ac, ciocan, cleste), folosirea si prelucrarea diferitelor materiale din natura (lemn, scoarta de copac, lana, scoici, plante, frunze, nisip etc.) pentru obtinerea, in mod creativ si personalizat, a unor obiecte utile.
Jocul este activitatea de baza a copilului pana la varsta de 7 ani. Jocul este activitatea care satisface toate nevoile copilului la aceasta varsta prescolara. Jucandu-ne invatam si ne formam pentru a ne informa mai tarziu. Cu jocul vietuim in sala de grupa in micro-socialul nostru, cu jocul trecem cantand, dansand si recitand prin anotimpurile intregului an.
In activitatea didactica scolara sunt folosite mijloacele de invatamant traditionale (planse, scheme, harti, diapozitive etc.), dar acestea sunt utilizate conform principiilor pedagogiei Waldorf, in sensul ca elevii sunt indrumati sa confectioneze materiale cu mijloace proprii, din resurse naturale. In felul acesta, elevii dobandesc capacitatea de a deveni creativi in viata cotidiana si de a reusi sa depaseasca usor dificultatile. Creatiile elevilor se manifesta intr-o paleta larga: instrumente de laborator, muzicale, obiecte de uz scolar, obiecte artizanale, planse, harti etc.
O atentie deosebita este acordata intocmirii caietelor de epoca, pentru fiecare disciplina in parte, care cuprind desenele obiectelor ori fenomenelor observate, urmate de o descriere a acestora si de concluziile la care se ajunge in urma descrierilor fenomenologice. Caietele rezultate in urma acestui mod de lucru devin „manualele” elevilor, in fapt, sinteza lectiilor desfasurate in clasa. In felul acesta, elevii dobandesc responsabilitatea lucrului cu caietul, care nu este un simplu suport ci o creatie, in sine.
De asemenea, se folosesc diferitele manuale alternative pentru temele de casa ori pentru exemplificari ale diferitelor situatii de invatare.