Pedagogie Waldorf

Pedagogia Waldorf este o formă de învăţământ bazată pe metode antroposofice de predare şi educare. Prima şcoală Waldorf a fost întemeiată în 1919 în Stuttgart, Germania, şi a fost condusă de un colectiv de dascăli pregătiţi de Rudolf Steiner. De atunci numărul şcolilor Waldorf (denumite uneori şi şcoli Steiner) a crescut progresiv, astfel încât în prezent reprezintă unul din cele mai răspândite tipuri de pedagogie independentă din Europa şi America de Nord.

Metodica şcolilor Waldorf este bazată pe o serie de noţiuni despre dezvoltarea omului în domeniile trupesc, sufletesc şi spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului înţelegere pentru fiinţa lăuntrică a copilului. Acestea rămân însă numai metode de lucru şi nu devin conţinuturi propriu-zise de predare. De pildă, se consideră că fiecare copil parcurge o dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7 ani) şi în funcţie de caracteristile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfăşurării educaţiei.

Concepţia pedagogică a şcolilor Waldorf susţine că numai printr-o predare corespunzătoare necesităţilor interioare ale fiecărei vârste se poate ajunge la o dezvoltare a omului în sensul libertăţii, motiv pentru care a fost supranumită "educaţie pentru libertate". Această denumire nu trebuie totuşi greşit înţeleasă, nefiind vorba de un învăţământ ce acordă o libertate deplină copilului, ci de o pregătire în vederea dobândirii unei gândiri independente, odată cu maturitatea.