Pahiliteratura: Gladius 1

Era dimineaţă. Îşi coborî cu greutate picioarele din pat pe podea. Îl dureau...amintire a vremurilor trecute.
Era lanista de aproape 15 ani. Hmmm...îi lipseau acele vremuri, vuietul tribunelor, ochii injectaţi ai spectatorilor, urletele care răsunau precum imnurile din templele Forului.
Fusese mulţi ani primul palus. Fusese...acum era numai un lanista. Era totuşi unul bun din moment ce un munerarius şi un editor îl aşteptau răbdători in pragul uşii.
Avea o şcoală bună. Îşi îngrijea oamenii cu atenţie. Fostul său stăpân avea atât de mare încredere în el încât nu apărea decât la jocuri.
Munerarius tuşi uşor enervat. Era încă tânăr, avea o togă frumos drapată şi nişte sandale cum nu mai vazuse.
Pe editor îl ştia. Colaboraseră de multe ori. Oraşul il stia şi dădea năvală la jocurile lui. Durau uneori cu saptamanile. Acum cativa ani duraseră câteva luni, trei mai exact.
De la primus palus pana la tiro toţi cei din şcoală luptaseră atunci. Doi chiar deveniseră oameni liberi in final.