Pahiliteratura: Visand

Trandafirul este uneori o idee. Are chipul nedefinit şi trupul diafan ca un gand de primăvară vremelnică. Uneori trandafirul îmi apare de nicăieri şi stă la mine în gând până se plictiseşte.
Uneori face piruete, ascunzându-şi petalele în palmele-i de frunze. Îmi place să-l privesc şi el ştie asta. Se preface stingherit şi face mereu câţiva paşi înapoi. Îl bănuiesc de prefăcătorie.
Nu e nici pe departe atât de sfios pe cât vrea să pară. Trandafirul trăieşte la mine în gând. Se ascunde pe undeva pe acolo şi apare apoi brusc arzându-mă cu dogoarea petalelor sale.
Îmi intrupez gândurile sub forma unor degete şi plec uşor la plimbare pe tulpina-i cea zvelta.
Îl simt cum freamătă incetişor, cum pulsează agale, mulţumit de atingerea mea.
Trandafirul nu are nevoie de mine. Uneori el vine, îşi găseşte un loc şi se intinde leneş aşteptând să-l privesc.
Atunci îl privesc cu degetele şi simt că e de ajuns, pentru că trandafirul e nevoia mea de a-mi intrupa visul.